Nutritia sau hranirea reprezinta furnizarea de materiale – hrana – ceruta de organism si celule sa ramâna in viata. In domeniul stiintei si medicinei umane, nutritia este stiinta sau practica consumarii si utilizarii alimentelor.
In spitale, nutritia se poate referi la cerintele alimentare ale pacientilor, inclusiv la solutiile nutritionale livrate prin intermediul unui tub IV (intravenos) sau IG (intragastric).
Stiintele nutritive studiaza modul in care organismul sparge produsele alimentare (catabolismul) si cum repara si creeaza celule si tesut (anabolism). Catabolismul si anabolismul, combinate, pot fi denumite si metabolism. De asemenea, stiinta nutritionala examineaza modul in care organismul raspunde la alimente.
Fapte rapide privind nutriti
Corpul uman necesita sapte tipuri principale de nutrienti.
• Nu toti nutrientii furnizeaza energie, dar sunt foarte importanti, cum ar fi apa si fibrele.
• Micronutrientii sunt importanti dar necesari in cantitati mai mici.
• Vitaminele sunt compusi organici esentiali pe care corpul uman nu le poate sintetiza.
Ce este nutritia?
In ceea ce priveste biologia moleculara, biochimia si avansarea genetica, nutritia a devenit mai concentrata asupra metabolismului si cailor metabolice – etapele biochimice prin care substantele din interiorul nostru sunt transformate de la o forma la alta.
Nutritia se concentreaza, de asemenea, asupra modului in care bolile, conditiile si problemele pot fi prevenite sau reduse printr-o dieta sanatoasa.
In mod similar, nutritia implica identificarea modului in care anumite boli si conditii pot fi cauzate de factori alimentari, cum ar fi dieta saraca (malnutritie), alergii alimentare si intolerante
Dietician vs. Nutritionist
Un nutritionist dietician (cu studii) studiaza mancarea, nutritia si dietetica la universitate acreditata si un curriculum aprobat, apoi parcurge un stagiu riguros si trece printr-un examen de licenta pentru a deveni dietetician inregistrat.
Un nutritionist (fara studii) studiaza nutritia prin auto-studiu sau prin educatie formala, dar nu indeplineste cerintele de utilizare a titlurilor oferite de un cadru de invatamant. Cei doi termeni sunt deseori interschimbabili, dar nu sunt identici.
Dietetica
Dietetica este interpretarea si comunicarea stiintei nutritiei; ii ajuta pe oameni sa faca alegeri informate si practice despre alimentatie si stilul de viata, atât in ceea ce priveste sanatatea cât si bolile.
Dieticienii lucreaza intr-o varietate de domenii, de la practica privata la asistenta medicala, educatie, wellness si cercetare, in timp ce o proportie mult mai mica lucreaza in industria alimentara.
Un dietetician trebuie sa aiba un grad recunoscut sau un grad postuniversitar in nutritie si dietetica si sa indeplineasca cerintele educatiei continue pentru a lucra ca dietetician.
Nutritie
Nutritia este studiul nutrientilor din alimente, modul in care organismul utilizeaza substantele nutritive si relatia dintre dieta, sanatate si boli.
Producatorii majori de alimente angajeaza nutritionisti si oameni de stiinta alimentari.
De asemenea, nutritionistii pot lucra in jurnalism, educatie si cercetare. Multi nutritionisti lucreaza in domeniul stiintei si tehnologiei alimentelor.
Exista o multime de suprapuneri intre ceea ce nutritionistii si dieteticienii fac si studiaza. Unii nutritionisti lucreaza intr-un cadru medical, unii dietitieni lucreaza in industria alimentara, dar un procent mai mare de nutritionisti lucreaza in industria alimentara si in stiinta si tehnologia alimentelor, iar un procent mai mare de dieteticieni lucreaza in domeniul sanatatii, wellness, educatie.
Tipuri
Un nutrient este o sursa de hrana, o componenta a alimentelor, de exemplu, proteine, carbohidrati, grasimi, vitamine, minerale, fibre si apa.
Macronutrientii sunt substantele nutritive de care avem nevoie in cantitati relativ mari.
Micronutrientii sunt substantele nutritive de care avem nevoie in cantitati relativ mici.
Macronutrientii pot fi impartiti in continuare in macronutrienti de energie (care furnizeaza energie) si macronutrienti care nu furnizeaza energie.
Macronutrienti pentru energie
Energia macronutrienti furnizeaza energie, care este masurata fie in kilocalorii (kcal sau calorii) sau in jouli. 1 kilocalorie (calorii) = 4185,8 jouli. Efectele macronutrientilor includ:
Carbohidrati – 4 kcal pe gram
Moleculele de carbohidrati includ monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza), dizaharide si polizaharide (amidon).
Din punct de vedere nutritional, polizaharidele sunt favorizate fata de monozaharide, deoarece sunt mai complexe si, prin urmare, necesita mai mult timp pentru a se descompune si pentru a fi absorbite in sânge; acest lucru inseamna ca acestea nu provoaca cresteri majore in nivelurile de zahar din sânge, legate de boli de inima si boli vasculare.
Proteine - 4 kcal pe gram
Exista 20 de aminoacizi – compusi organici gasiti in natura care se combina pentru a forma proteine. Unii aminoacizi sunt esentiali, adica trebuie consumati. Alti aminoacizi nu sunt esentiali, deoarece organismul le poate produce.
Grasimi – 9 kcal pe gram
Grasimile sunt trigliceride – trei molecule de acid gras combinate cu o molecula de alcool glicerol. Acizii grasi sunt compusi simpli (monomeri), in timp ce trigliceridele sunt molecule complexe (polimeri).
Grasimile sunt necesare in dieta pentru sanatate deoarece servesc multe functii, inclusiv articulatiile lubrifiante, ajuta organele sa produca hormoni, ajuta la absorbtia anumitor vitamine, reduce inflamatia si mentine sanatatea creierului.
Macronutrienti care NU furnizeaza energie
Acestea nu ofera energie, dar sunt inca importante:
Fibra
Fibrele constau in principal din carbohidrati. Cu toate acestea, deoarece nu este usor absorbita de organism, nu prea multe dintre zaharuri si amidonuri intra in sânge. Fibrele reprezinta o parte cruciala a nutritiei, sanatatii si combustibililor pentru bacteriile intestinale.
Apa
Aproximativ 70% din masa non-grasa a corpului uman este apa. Este vital pentru multe procese din corpul uman.
Nimeni nu este complet sigur de câta apa are nevoie organismul uman – revendicarile variaza de la 1-7 litri pe zi pentru a evita deshidratarea. Stim ca cerintele privind apa sunt foarte strâns legate de dimensiunea corpului, vârsta, temperaturile mediului, activitatea fizica, diferite stari de sanatate si obiceiurile alimentare; de exemplu, cineva care consuma multa sare va necesita mai multa apa decât o alta persoana cu alte obiceiuri.
Afirmatia „cu cât mai multa apa beti, cu atât mai sanatoasa sunteti” nu este sustinuta cu dovezi stiintifice. Variabilele care influenteaza cerintele de apa sunt atât de vaste incât sfaturile exacte privind aportul de apa ar fi valabile numai dupa evaluarea fiecarei persoane in mod individual.
Micronutrienti
Micronutrientii sunt necesare in cantitati mai mici:
Minerale
Mineralele dietetice sunt celelalte elemente chimice pe care le au corpurile noastre, altele decât carbonul, hidrogenul, oxigenul si azotul.
Oamenii cu o dieta echilibrata vor obtine, in cele mai multe cazuri, toate mineralele de care au nevoie din ceea ce manânca.
Mineralele sunt uneori adaugate la anumite alimente pentru a compensa orice lipsa.
Cel mai bun exemplu este sarea iodata – iodul este adaugat pentru a preveni deficienta de iod, care afecteaza aproximativ 2 miliarde de oameni, la nivel global; provoaca intârzieri mintale si probleme ale glandei tiroide. Deficitul de iod ramâne o problema grava de sanatate publica la peste jumatate din planeta.
Expertii de la Universitatea din Florida spun ca 16 minerale sunt esentiale pentru procesele biochimice umane:
Potasiu
Deficienta – hipokaliemia – poate afecta profund sistemul nervos si inima.
Excesul – hiperkaliemia – poate afecta, de asemenea, profund sistemul nervos si inima.
Clorura
Ce face – este un element cheie pentru producerea acidului gastric, important in transportul moleculelor intre celule si vitale pentru buna functionare a nervilor.
Deficienta – hipocloremie – niveluri scazute de sare, care, daca sunt severe, pot fi foarte periculoase.
Exces – hiperchloremie – de obicei nu exista simptome legate de pierderea excesiva de lichide.
Sodiu
Ce face – un electrolit sistemic si esential in reglementarea ATP cu potasiu. Important pentru functia nervoasa si pentru reglarea nivelului lichidului corporal.
Deficienta – hiponatremie – cauzeaza functionarea defectuoasa a celulelor; sodiul extrem de scazut poate fi fatal.
Excesul – hipernatremia – poate provoca defectarea celulelor, nivelurile extrem de ridicate pot fi fatale.
Calciu
Ce face – important pentru muschi, inima si sanatatea digestiva. Construieste masa osoasa, ajuta la sinteza si la functia celulelor sanguine.
Deficienta – hipocalcemie – crampe musculare, crampe abdominale, spasme si reflexe hiperactive de tendon adânc.
Excesul – hipercalcemie – slabiciune musculara, constipatie, conducere submultita a impulsurilor electrice din inima, pietre de calciu din tractul urinar, afectarea functiei renale si scaderea absorbtiei fierului, ceea ce duce la deficienta de fier.
Fosfor
Ce face – important pentru structura ADN-ului, transportatorul energiei (ATP), componenta a membranei celulare, ajuta la intarirea oaselor.
Deficit – hipofosfatemie, un exemplu este rahitismul.
Exces – hiperfosfatemie, adesea un rezultat al insuficientei renale.
Magneziu
Ce face – proceseaza ATP; necesara pentru sanatatea oaselor si pentru gestionarea miscarii corecte a muschilor. Sute de enzime se bazeaza pe magneziu pentru a functiona corespunzator.
Deficienta – hipomagneziemie – iritabilitate a sistemului nervos cu spasme ale mâinilor si picioarelor, miscari musculare si crampe, constipatie si spasme de laringe.
Exces – hipermagneziemie – greata, varsaturi, insuficienta respiratorie, scaderea tensiunii arteriale. Foarte rar, dar poate aparea daca pacientul are probleme renale.
Zinc
Ce face – este solicitate de multe enzime. Important pentru cresterea organelor reproductive. De asemenea, important in exprimarea genelor si in reglarea sistemului nervos si imunitar.
Deficienta – statura scurta, anemie, pigmentare crescuta a pielii, ficat si splina marita, afectarea functiei de reproducere, vindecarea letala a ranilor si deficit imun.
Exces – suprima absorbtia de cupru si fier.
Fier
Ce face – este necesar pentru proteine si enzime, in special pentru hemoglobina, compusul care transporta oxigenul in sânge.
Deficienta – anemie.
Exces – tulburare de suprasarcina cu fier; depozitele de fier se pot forma in organe, in special in inima.
Mangan
Ce face – un cofactor in functiile enzimatice.
Deficienta – slabiciune, lesin, pierderea auzului, tendoane si ligamente slabe. Mai putin frecvent, poate fi o cauza a diabetului zaharat.
Excesul – interfereaza cu absorbtia fierului dietetic.
Cupru
Ce face – componenta multor enzime.
Deficienta – anemie sau pancitopenie (reducerea numarului de celule rosii si albe din sânge, precum si a trombocitelor) si neurodegenerare.
Exces – poate interfera cu formarea corpului de componente celulare din sânge; in cazuri severe, convulsii, paralizie si, eventual, deces (similar cu intoxicatia cu arsenic).
Iod
Ce face – este necesar pentru biosinteza tiroxinei (un tip de hormon tiroidian).
Deficienta – intârzieri de dezvoltare, glanda tiroida marita (in gât) si oboseala.
Exces – poate afecta functia glandei tiroide.
Seleniu
Ce face – cofactor esential pentru enzimele antioxidante.
Deficienta – boala Keshan – necroza miocardica (moartea tesutului in inima) care duce la slabirea inimii; Boala Kashin-Beck – descompunerea cartilajului.
Exces – respiratie mirositoare de usturoi, tulburari gastro-intestinale, caderea parului, slabirea unghiilor, oboseala, iritabilitate si leziuni neurologice.
Molibden
Ce face – parte vitala a trei sisteme importante de enzime, xantin oxidaza, aldehida oxidaza si sulfit oxidaza. Are un rol vital in formarea acidului uric, in metabolismul carbohidratilor si in detoxifierea sulfitului.
Deficitul – poate afecta metabolismul si numarul de sânge, dar, de vreme ce aceasta deficienta apare adesea in acelasi timp cu alte deficiente minerale, este greu de spus care dintre deficiente a cauzat ce problema de sanatate.
Exces – exista foarte putine date despre toxicitate.
Vitamine
Acestea sunt compusi organici pe care ii cerem in cantitati mici.
Un compus organic este orice molecula care contine carbon.
Se numeste o vitamina atunci când trupurile noastre nu pot sintetiza (produce) suficient sau oricare dintre ele, asa ca trebuie sa le luam din mâncare.
Vitaminele sunt clasificate ca solubile in apa (pot fi dizolvate in apa) sau solubile in grasimi (pot fi dizolvate in grasimi). Pentru om, exista patru vitamine solubile in grasimi (A, D, E si K) si noua vitamine solubile in apa (opt vitamine B si vitamina C).
Vitaminele solubile in apa trebuie consumate mai frecvent, deoarece sunt eliminate mai rapid (in urina) si nu sunt usor de depozitat.
Vitaminele solubile in grasimi sunt absorbite prin intestine cu ajutorul grasimilor (lipidelor). Sunt mult mai probabil sa se acumuleze in organism deoarece sunt mai greu de eliminat. Daca se formeaza prea multe vitamine in corp, se numeste hipervitaminoza. O dieta foarte scazuta in grasimi poate afecta absorbtia vitaminelor liposolubile.
Stim ca majoritatea vitaminelor au multe functii diferite. Mai jos gasiti este o lista de vitamine si unele dintre rolurile lor. Retineti ca cele mai multe ori simptomele supradozajului cu vitamine sunt legate de suplimente sau de metabolismul sau excretia afectata, nu de aportul de vitamine din alimente.
Vitamina A
Denumirile chimice – retinol, retinoizi si carotenoide.
Solubilitate – grasime.
Boala deficientei – orbire nocturna.
Supradozaj – Keratomalacia (degenerarea corneei).
Vitamina B1
Denumire chimica – tiamina.
Solubilitate – apa.
Boala deficientei – beriberi, sindromul Wernicke-Korsakoff.
Boala de supradozaj – reactii hipersensibile rare asemanatoare socului anafilactic atunci când un supradozaj se datoreaza unei injectii.
Vitamina B2
Denumire chimica – riboflavina.
Solubilitate – apa.
Boala deficientei – ariboflavinoza (leziuni la nivelul gurii, seboree si vascularizari ale corneei).
Supradozaj – nici o complicatie cunoscuta. Excesul se excreta in urina.
Vitamina B3
Denumire chimica – niacina.
Solubilitate – apa.
Boala deficienta – pellagra.
Tulburari de supradozaj – leziuni hepatice, probleme ale pielii si tulburari gastrointestinale, plus alte probleme.
Vitamina B5
Denumire chimica – acid pantotenic.
Solubilitate – apa.
Boala deficientei – parestezii (furnicaturi, prurit sau amorteala a pielii fara efecte fizice aparente pe termen lung).
Supradozaj – nu sa raportat niciun caz.
Vitamina B6
Denumiri chimice – piridoxamina, piridoxal.
Solubilitate – apa.
Boala deficientei – anemie, neuropatie periferica.
Boala supradozata – afectarea nervilor, proprioceptia este afectata (abilitatea de a simti unde sunt in spatiu parti ale corpului).
Vitamina B7
Denumire chimica – biotina.
Solubilitate – apa.
Boala de deficienta – dermatita, enteritis.
Supradozaj – nu sa raportat niciun caz.
Vitamina B9
Denumire chimica – acid folinic.
Solubilitate – apa.
Boala deficientei – malformatii congenitale.
Supradozaj – risc crescut de convulsii.
Vitamina B12
Denumiri chimice – cianocobalamina, hidroxicobalamina, metilcobalamina.
Solubilitate – apa.
Boala deficientei – anemie megaloblastica (un defect in producerea celulelor rosii din sânge).
Supradozaj – nu sa raportat niciun caz.
Vitamina C
Denumire chimica – acid ascorbic.
Solubilitate – apa.
Boala deficientei – scorbut, care poate duce la un numar mare de complicatii.
Supradozaj – vitamina C megadoza – diaree, greata, iritatie cutanata, arsura la urinare, epuizare a cuprului in organism si risc crescut de pietre la rinichi.
Vitamina D
Denumirea chimica – ergocalciferol, colecalciferol.
Solubilitate – grasime.
Boala deficientei – rahitism, osteomalacie (inmuierea osului), studii recente indica un risc mai mare al unor cancere, tulburari autoimune si boli cronice
Supradozaj – hipervitaminoza D (dureri de cap, slabiciune, digestie perturbata, cresterea tensiunii arteriale si calcificarea tesutului).
Vitamina E
Denumire chimica – tocotrienoli.
Solubilitate – grasime.
Boala deficientei – foarte rara, poate include anemie hemolitica la nou-nascuti.
Supradozaj – deshidratare, varsaturi, iritabilitate, constipatie, acumularea excesului de calciu.
Vitamina K
Denumiri chimice – filoxinona, menacinone.
Solubilitate – grasime.
Boala deficientei – tendinta mai mare de sângerare si vânatai.
Supradozajul – poate submina efectele warfarinei.
Cele mai multe alimente contin o combinatie a unora sau a tuturor celor sapte clase de nutrienti. Avem nevoie de niste nutrienti in mod regulat, iar altii mai putin frecvent.
Daca doriti sa cumparati produse sanatoase care sa contina vitamine si minerale atunci exista o selectie excelenta aici: https://www.activpharma.ro/produse.
Bibliografie: https://www.medicalnewstoday.com/
